Caragiale marturisea: "Simt enorm si vad monstruos." In lumina acestei marturisiri poate fi vazuta intreaga sa opera, fie ca e vorba de comedie si de schite in care se reliefeaza latura caricaturala a existentei, fie ca e vorba de drama "Napasta" sau de nuvele in care se reliefeaza latura tragica a vietii. Nuvela “In vreme de razboi’’, de Ion Luca Caragiale este naturalista, prin descrierea amanuntita fizica si psihica a unui caz patologic, precum si prin sugestia unei tare ereditare, dar are si accente clasice date de numarul redus de personaje, concentrarea in timp, organizarea discursului epic spre culminatie si deznodamant. De asemenea, nuvela are si unele elemente realiste, date de observatia sociala, preocuparea scriitorului pentru realizarea unei tipologii a avarului in Stavrache. In opinia mea, marele merit al nuvelei este capacitatea autorului de a realiza cu minutiozitate o veritabila fisa clinica a unui caz patologic. El isi urmareste personajul atat in framantarile interioare ale acestuia, descriindu-i obsesiile, cat si reactiile fiziologice pe care tensiunea psihica le produce. De remarcat in acest sens scenele de inclestare dintre Stavrache si fratele sau, in care gesturile, oricat de dure ar fi ele, sunt descrise in detaliu. Totodata trebuie remarcata si capacitatea autorului de a face sa transpara incordarile launtrice ale personajului prin imbinarea realului cu visul, cu halucinatia. In permanenta, discursul narativ se desfasoara gradat, urmarind toate stadiile cazului patologic din starea latenta, trecand prin etapa obsesiilor, a halucinatiilor,si pana in stadiul ultim, cel al izbucnirii nebuniei. Pe langa aceste elemente naturaliste, povestitorul are si capacitatea de a ramane un observator realist al lumii, de a crea scene in care se profileaza caracterul avarului, al omului, pe care setea de castig, oricat de mic ar fi, il abrutizeaza. Ca si povestirea, planul dialogului sugereaza in mod gradat fiecare etapa a nebuniei personajului urmarind indeaproape starile tensionate de constiinta, febrilitatea interioara a acestuia. In conculzie, in opinia mea originalitatea lui Caragiale consta in faptul ca nu descrie interioare, nu escrie vestimentatie si nu descrie decat foarte succint fragmente de natura, surprinzand doar elementele de maxim interes.
Sunt de acord cu opinia colegei mele, Ana Gothard, cu privire la capacitatea lui Ioan Luca Caragiale de a crea personaje cu de-a dreptul remarcante din punct de vedere psihologic şi de-a reuşi să contureze foarte bine aceste personaje. Autorul reuşeşte să urmărească foarte bine şi amănunţit trecerea hangiului Stavrache de la starea de linişte în incipitul operei,în care ne este prezentat ca un on cinstit, la starea de tensiune în momentul primirii celei de a doua scrisori în care a fost înştinţat de moartea ipotetică a fratelui său. Apoi, el este caracterizat prin frică, coşmarurile în care fratele său vine victorios de la război şi-îi cere averea repetându-se, pentru ca mai apoi să devină violent cu clienţii săi, fiind din ce în ce mai obsedat de posibilitatea ca visele sale să se adeverească, apogeul involuţiei personajului fiind atins în momentul în care obsesia sa se transformă în nebunie odată cu sosirea la han, de această dată reală, a fratelui său. Aşa şi cum colega mea a punctat, scenele din timpul încleştării celor doi fraţi sunt descrise foarte amănunţit, autorul reuşind foarte bine astfel să introducă cititorul în atmosfera şi suspansul punctului culminant al operei.
Mi-a placut cum colega mea Ana Gothard a surprins capabilitatea lui Ion Luca Caragiale de a crea personaje remarcante . Referitor la capacitatea autorului de a contura personajele intr-o maniera psihologica, mai pot adauga si vorbele lui G.Calinescu care afirma ca : " Exista o tara ereditara intr-o familie in care un frate se face talhar ca preot si delapidator ca ofiter". Pe langa asta surprinderea personajului Starvache intr-o trecere de la obsesia pentru inavutire devenita patima pana la nebunie , reprezinta de altfel tot un aspect psihologic ce reprezinta de altfel si tema nuvelei. Un alt aspect care mi-a placut in aceasta opera este stilul nuvelei , care se deosebeste prin replicile scurte cu character scenic specific stilului de a scrie a lui Caragiale. In concluzie consider ca Ion Luca Caragiale esre un scriitor de exceptie a carui arta dramatica si nuvelistica nu poate fi comparata si nici redata de catre altcineva , datorita caracerului unic si a stilului extraordinar.
Nuvela "In vreme de razboi" scrisa de I.L. Caragiale si aparuta in anul 1898 este o opera realista ce dezvolta caracteristici specifice naturalismului, a carei idee principala o reprezinta obsesia dusa spre patologic. Desi Caragiale este cunoscut in principal pentru comediile sale, el isi demonstreaza talentul si in proza, nuvela sa fiind o combinatie perfecta intre clasicism, realism si naturalism. In primul rand, clasicul se observa prin usurinta cu care sunt create caractere, prin stilul sobru si echilibrat , prin elementele realiste care releva stransa legatra intre tipologiile umane si mediul social din care acestea provin. In opinia mea, Caragiale surprinde in amanunt relatia stransa dintre sufletul personajului principal si natura care se dezlantuie treptat, descriind o evolutie a patologiei personajului. Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devine pregnant: "Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apa prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit". De asemenea , un alt lucru care m-a impersionat este stilul nuvelei . Aceasta are un caracteric scenic , cu replici scurte, specific lui Caragiale. Dialogul cu fetita il situeaza pe Stavrache in lumea negustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile marunte, surse sigure de imbogatire. In concluzie , consider ca abordarea autorului se deosebeste de celelalte prin faptul ca nu caracterizeaza direct personajul, ci foloseste elemente exterioare, fapt ce ii demonstreaza capacitatea de a ramane un observator realist al lumii, de a crea scene in care se profileaza caracterul avarului
Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman. De aceea, Caragiale)trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial diaelectrician, capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in proza, in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni. Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme, cele mai multe din ele desavarsite, nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor.
Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei realist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie in nuvela "In vreme de razboi" prin dimensiunea tragica a existentei umane, in care tema prezentata este obsesia pana la nebunie. M-a impresionat modul in care scriitorul reuseste sa isi construiasca personajul conturand conflictul dintre educatie si instinct, dintre dragostea fraterna si avaritie prin diverse secvente ale operei. Obsesia se instaleaza treptat: o data cu gandul ca Iancu ar putea muri pe front, ea prinde contur clar in momentul in care Stavrache primeste scrisoarea prin care ii este anuntat decesul fratelui si se generalizeaza atunci cand personajul incepe sa aiba viziuni chinuitoare. Caragiale ilustreaza starea obsesionala a hangiului prin descrierea amanuntita a halucinatiilor lui, in care sunt inserate toate elementele care au generat boala. Autorul reuseste sa atraga inca de la titlu care are o valoare metaforica deoarece acesta nu va face referire in opera sa la intamplari de pe campul de lupta, ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult, se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. „In vreme de razboi” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior. In concluzie , sunt de parere ca arta acestuia dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile , autorul fiind astfel "cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura." (George Brăileanu)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCaragiale marturisea: "Simt enorm si vad monstruos." In lumina acestei marturisiri poate fi vazuta intreaga sa opera, fie ca e vorba de comedie si de schite in care se reliefeaza latura caricaturala a existentei, fie ca e vorba de drama "Napasta" sau de nuvele in care se reliefeaza latura tragica a vietii.
RăspundețiȘtergereNuvela “In vreme de razboi’’, de Ion Luca Caragiale este naturalista, prin descrierea amanuntita fizica si psihica a unui caz patologic, precum si prin sugestia unei tare ereditare, dar are si accente clasice date de numarul redus de personaje, concentrarea in timp, organizarea discursului epic spre culminatie si deznodamant. De asemenea, nuvela are si unele elemente realiste, date de observatia sociala, preocuparea scriitorului pentru realizarea unei tipologii a avarului in Stavrache.
In opinia mea, marele merit al nuvelei este capacitatea autorului de a realiza cu minutiozitate o veritabila fisa clinica a unui caz patologic. El isi urmareste personajul atat in framantarile interioare ale acestuia, descriindu-i obsesiile, cat si reactiile fiziologice pe care tensiunea psihica le produce.
De remarcat in acest sens scenele de inclestare dintre Stavrache si fratele sau, in care gesturile, oricat de dure ar fi ele, sunt descrise in detaliu. Totodata trebuie remarcata si capacitatea autorului de a face sa transpara incordarile launtrice ale personajului prin imbinarea realului cu visul, cu halucinatia. In permanenta, discursul narativ se desfasoara gradat, urmarind toate stadiile cazului patologic din starea latenta, trecand prin etapa obsesiilor, a halucinatiilor,si pana in stadiul ultim, cel al izbucnirii nebuniei.
Pe langa aceste elemente naturaliste, povestitorul are si capacitatea de a ramane un observator realist al lumii, de a crea scene in care se profileaza caracterul avarului, al omului, pe care setea de castig, oricat de mic ar fi, il abrutizeaza. Ca si povestirea, planul dialogului sugereaza in mod gradat fiecare etapa a nebuniei personajului urmarind indeaproape starile tensionate de constiinta, febrilitatea interioara a acestuia.
In conculzie, in opinia mea originalitatea lui Caragiale consta in faptul ca nu descrie interioare, nu escrie vestimentatie si nu descrie decat foarte succint fragmente de natura, surprinzand doar elementele de maxim interes.
Sunt de acord cu opinia colegei mele, Ana Gothard, cu privire la capacitatea lui Ioan Luca Caragiale de a crea personaje cu de-a dreptul remarcante din punct de vedere psihologic şi de-a reuşi să contureze foarte bine aceste personaje. Autorul reuşeşte să urmărească foarte bine şi amănunţit trecerea hangiului Stavrache de la starea de linişte în incipitul operei,în care ne este prezentat ca un on cinstit, la starea de tensiune în momentul primirii celei de a doua scrisori în care a fost înştinţat de moartea ipotetică a fratelui său. Apoi, el este caracterizat prin frică, coşmarurile în care fratele său vine victorios de la război şi-îi cere averea repetându-se, pentru ca mai apoi să devină violent cu clienţii săi, fiind din ce în ce mai obsedat de posibilitatea ca visele sale să se adeverească, apogeul involuţiei personajului fiind atins în momentul în care obsesia sa se transformă în nebunie odată cu sosirea la han, de această dată reală, a fratelui său.
ȘtergereAşa şi cum colega mea a punctat, scenele din timpul încleştării celor doi fraţi sunt descrise foarte amănunţit, autorul reuşind foarte bine astfel să introducă cititorul în atmosfera şi suspansul punctului culminant al operei.
Mi-a placut cum colega mea Ana Gothard a surprins capabilitatea lui Ion Luca Caragiale de a crea personaje remarcante . Referitor la capacitatea autorului de a contura personajele intr-o maniera psihologica, mai pot adauga si vorbele lui G.Calinescu care afirma ca : " Exista o tara ereditara intr-o familie in care un frate se face talhar ca preot si delapidator ca ofiter". Pe langa asta surprinderea personajului Starvache intr-o trecere de la obsesia pentru inavutire devenita patima pana la nebunie , reprezinta de altfel tot un aspect psihologic ce reprezinta de altfel si tema nuvelei.
ȘtergereUn alt aspect care mi-a placut in aceasta opera este stilul nuvelei , care se deosebeste prin replicile scurte cu character scenic specific stilului de a scrie a lui Caragiale.
In concluzie consider ca Ion Luca Caragiale esre un scriitor de exceptie a carui arta dramatica si nuvelistica nu poate fi comparata si nici redata de catre altcineva , datorita caracerului unic si a stilului extraordinar.
Nuvela "In vreme de razboi" scrisa de I.L. Caragiale si aparuta in anul 1898 este o opera realista ce dezvolta caracteristici specifice naturalismului, a carei idee principala o reprezinta obsesia dusa spre patologic.
RăspundețiȘtergereDesi Caragiale este cunoscut in principal pentru comediile sale, el isi demonstreaza talentul si in proza, nuvela sa fiind o combinatie perfecta intre clasicism, realism si naturalism.
In primul rand, clasicul se observa prin usurinta cu care sunt create caractere, prin stilul sobru si echilibrat , prin elementele realiste care releva stransa legatra intre tipologiile umane si mediul social din care acestea provin.
In opinia mea, Caragiale surprinde in amanunt relatia stransa dintre sufletul personajului principal si natura care se dezlantuie treptat, descriind o evolutie a patologiei personajului. Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devine pregnant: "Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apa prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit".
De asemenea , un alt lucru care m-a impersionat este stilul nuvelei . Aceasta are un caracteric scenic , cu replici scurte, specific lui Caragiale. Dialogul cu fetita il situeaza pe Stavrache in lumea negustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile marunte, surse sigure de imbogatire.
In concluzie , consider ca abordarea autorului se deosebeste de celelalte prin faptul ca nu caracterizeaza direct personajul, ci foloseste elemente exterioare, fapt ce ii demonstreaza capacitatea de a ramane un observator realist al lumii, de a crea scene in care se profileaza caracterul avarului
Nuvela “in vreme de razboi” urmareste derularea unui caz psihologic in contextul unui mediu social in care setea de inavutire vestejeste spiritele. Ea este superioara altor creatii caragialesti de acelasi gen, intrucat motiveaza un demers tragic si realizeaza nu numai atmosfera, ci si tipologie, fiindca Stavrache, frate neomenos, intruneste ceva din eternul uman.
ȘtergereDe aceea, Caragiale)trebuie considerat nu numai un geniu clasic si realist, care a creat in literatura noastra limbajul dramatic, asa cum Eminescu a creat primul nostru mare limbaj liric, dar si un genial diaelectrician, capabil sa exprime cu egala stralucire in toate momentele carierei sale, in teatru si in proza, in schitele telegrafice din varianta momentelor sau in povestirile de mai dimensiuni.
Arta lui dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile si cine-si da seama de bogatia de forme, cele mai multe din ele desavarsite, nu poate sovai un moment sa vada intr-insul pe unul din cei mai mari artisti literari ai tuturor timpurilor.
Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei realist-psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie in nuvela "In vreme de razboi" prin dimensiunea tragica a existentei umane, in care tema prezentata este obsesia pana la nebunie.
RăspundețiȘtergereM-a impresionat modul in care scriitorul reuseste sa isi construiasca personajul conturand conflictul dintre educatie si instinct, dintre dragostea fraterna si avaritie prin diverse secvente ale operei. Obsesia se instaleaza treptat: o data cu gandul ca Iancu ar putea muri pe front, ea prinde contur clar in momentul in care Stavrache primeste scrisoarea prin care ii este anuntat decesul fratelui si se generalizeaza atunci cand personajul incepe sa aiba viziuni chinuitoare. Caragiale ilustreaza starea obsesionala a hangiului prin descrierea amanuntita a halucinatiilor lui, in care sunt inserate toate elementele care au generat boala.
Autorul reuseste sa atraga inca de la titlu care are o valoare metaforica deoarece acesta nu va face referire in opera sa la intamplari de pe campul de lupta, ci „razboiul” se poarta in sufletul lui Stravache. Lupta este una interioara, batalia dintre constiinta si dorinta de a avea mai mult, se transforma in cazul lui Stravache intr-o obsesie greu de suportat. „In vreme de razboi” sugereaza faptul ca partea cea mai importanta a actiunii are loc in perioada acestui „razboi” interior.
In concluzie , sunt de parere ca arta acestuia dramatica si nuvelistica poate servi drept model pentru toate timpurile , autorul fiind astfel "cel mai mare creator de viata din întreaga noastra literatura." (George Brăileanu)
Diaconescu Cosmin